Stimati posesori de copii (mici)

Se presupune ca o progenitura reprezinta "fructul iubirii" intre doua persoane, de preferinta de sex opus...se presupune ca un copil iti aduce un nou sens vietii, iti ofera motive in plus sa "traiesti", sa tii la job-ul tau (pentru ca altfel l-ai facut degeaba), s.a.m.d. Se presupun multe despre importanta "aparitiei" mai mult sau mai putin surprinzatoare a unui copil in viata cuplurilor, casatorite sau nu...stiti ceva? Putin imi pasa ce se presupune despre asta!

Ce imi pasa este ca, de cand cu vremea extrem de placuta de afara, de fiecare data cand ma aflu pe strada in zone mai aglomerate ale orasului, trebuie sa "crosetez" printre odraslele voastre care par cazute din cer...de fiecare data ocolesc, fac opturi, zig-zag-uri, maresc viteza de mers sau incetinesc pentru ca voi nu va puteti tine odraslele in lesa. Evident, nu am cum sa-i invinuiesc pe ei, sunt doar niste copii fara minte (majoritatea dintre ei vor ramane fara minte si cand vor deveni adulti, dar asta este o alta poveste), asa ca va invinovatesc pe voi: inteleg ca sunteti mandri de copilul voastru, inteleg ca vi se pare normal ca progenitura voastra sa hoinareasca pe trotuare in orice directie vrea, pe orice culoar si in orice moment, insa am niste noutati pentru voi...STRADA NU VA APARTINE! Este domeniu public, este a mea la fel de "mult" cat este si a voastra, iar atata timp cat eu iti respect copilul handicapat si nu dau peste el cand sta cu deshtele in gura si se uita la mine ca la felu' 14, respecta si tu pe ceilalti pietoni si tineti-l in *#$@ mea in lesa, sau de mana, sau macar spune-i sa stea langa tine...trotuarele nu sunt locuri de joaca, nici parcuri.

Despre mamele care ies la plimbare cu bebelusi in carucioare nu mai are rost sa discut. Daca se intalnesc doua tipe de genul, poti sa uiti de loc pe trotuar: e absolut musai ca proaspetele mamici sa inainteze cu viteza melcului turbat (adica 10 cm / sec), e absolut musai sa se deplaseze in paralel (pentru a ocupa cat mai mult loc din trotuarele si asa inguste) si bineinteles e absolut musai sa imparta trucuri referitoare la cresterea si ingrijirea odraslelor. Oricum, nu ma intereseaza ce discuta, ma intereseaza ca nu am loc pe unde sa trec din cauza lor, ori  ma dau jos de pe trotuar, ori simulez o cursa de "100 de metrii garduri". Sincer, as prefera a 2-a varianta insa daca nu sar suficient de bine, tot eu cad de vina ca i-am stricat "bibeloul". Evident ca nici nu indraznesc sa sper ca dânsele se vor simti "cu musca pe caciula" si vor grãbi pasul sau imi vor face loc sa trec. Cine sunt eu sa le deranjez? Cine sunt eu sa le cer sa-mi faca loc, atata timp cat ele "au" dreptul de ocupa un trotuar intreg cu 2 rahatzi impachetati in carucioare?

Sunt sigur ca si parintii nostri au fost ultra protectori cu noi dar nu prea imi vine sa cred ca au suferit de atata nesimtire crunta de care dau dovada parintii din ziua de azi. Pe masura ce trec anii, in loc ce sa ne civilizam, societatea parca devinde din ce in ce mai nesimtita, mai necioplita si mai impertinenta...opriti-ma daca gresesc!

By Vlad