luni, 28 mai 2012

Za story !

Un băieţel şi o fetiţă , se jucau cu o oliţa . Când oliţa s-a spart , băieţelul a plecat . Când fetiţa s-a enervat , baieţelul s-a speriat . Când  fetiţa a facut "fuuuuuuu!!!" şi "poc " şi "troc" , băieţelul a fost mort. The end.

marți, 8 mai 2012

...


So
This is my life and you can't break me down
Go
I will decide who can come in and heal my disease
Burn it in flames
Kill it and maim
Why can't you see that you need to be freed?

vineri, 4 mai 2012

De-ale voastre

După principiul : "ăla-eu , ăla-eu , dar hooo , nu toţi " am o invitaţie pentru voi .
 După cum deja aţi văzut , ( şi cu ocazia asta vreau să-i şi mulţumesc ) Vlad a spart gheaţa cu un post pe troll. Deci săr`naaa Vlad :D . Şi nu , nu vreau să ziceţi ca unii dintre cititori cum că sunt puturoasă şi de aia postează altcineva în locul meu (Vezi Raul? Nu te-am dat de gol :)) Nu ştie nimeni despre cine e vorba ;) )
 Nu este vorba de puturoşenie (deşi sunt) , sau de comoditate (deşi nu ar fi o noutate ), sau de orice altceva de genul ăsta . Dar mi-am adus aminte ca defapt blogul ăsta este pentru voi .

  Asadar , la rubrica " De-ale voastre ", vă invit cu mic , cu mare să lăsaţi cate-o postare .

 Nu ma interesează ce subiect abordaţi , câte rânduri scrieţi sau alte lucruri de genu ăsta . Din partea mea puteţi lăsa post şi cu "I love Hannah Montana" . Ideea e sa fie ceva făcut de voi , pentru troll. Nu este timp limită , şi nici obligatoriu . Care vreţi , când vreţi , îmi lăsaţi pe mail şi de acolo mai departe rezolv eu problema . :) Care nu aveti mail-ul , nu-i bai , o să vi-l trimit prin intermediul  porumbelului  meu voiajor.

 Ps. Dacă aveţi prieteni imaginari şi credeţi ca au şi ei ceva de zis , se accepta ! Cel puţin al meu deja are draft-ul făcut :D .

V-am pupat pe portofele , and pam-pam-pammmm have a nice daaaaayy :) .

marți, 1 mai 2012

Stimati posesori de copii (mici)

Se presupune ca o progenitura reprezinta "fructul iubirii" intre doua persoane, de preferinta de sex opus...se presupune ca un copil iti aduce un nou sens vietii, iti ofera motive in plus sa "traiesti", sa tii la job-ul tau (pentru ca altfel l-ai facut degeaba), s.a.m.d. Se presupun multe despre importanta "aparitiei" mai mult sau mai putin surprinzatoare a unui copil in viata cuplurilor, casatorite sau nu...stiti ceva? Putin imi pasa ce se presupune despre asta!

Ce imi pasa este ca, de cand cu vremea extrem de placuta de afara, de fiecare data cand ma aflu pe strada in zone mai aglomerate ale orasului, trebuie sa "crosetez" printre odraslele voastre care par cazute din cer...de fiecare data ocolesc, fac opturi, zig-zag-uri, maresc viteza de mers sau incetinesc pentru ca voi nu va puteti tine odraslele in lesa. Evident, nu am cum sa-i invinuiesc pe ei, sunt doar niste copii fara minte (majoritatea dintre ei vor ramane fara minte si cand vor deveni adulti, dar asta este o alta poveste), asa ca va invinovatesc pe voi: inteleg ca sunteti mandri de copilul voastru, inteleg ca vi se pare normal ca progenitura voastra sa hoinareasca pe trotuare in orice directie vrea, pe orice culoar si in orice moment, insa am niste noutati pentru voi...STRADA NU VA APARTINE! Este domeniu public, este a mea la fel de "mult" cat este si a voastra, iar atata timp cat eu iti respect copilul handicapat si nu dau peste el cand sta cu deshtele in gura si se uita la mine ca la felu' 14, respecta si tu pe ceilalti pietoni si tineti-l in *#$@ mea in lesa, sau de mana, sau macar spune-i sa stea langa tine...trotuarele nu sunt locuri de joaca, nici parcuri.

Despre mamele care ies la plimbare cu bebelusi in carucioare nu mai are rost sa discut. Daca se intalnesc doua tipe de genul, poti sa uiti de loc pe trotuar: e absolut musai ca proaspetele mamici sa inainteze cu viteza melcului turbat (adica 10 cm / sec), e absolut musai sa se deplaseze in paralel (pentru a ocupa cat mai mult loc din trotuarele si asa inguste) si bineinteles e absolut musai sa imparta trucuri referitoare la cresterea si ingrijirea odraslelor. Oricum, nu ma intereseaza ce discuta, ma intereseaza ca nu am loc pe unde sa trec din cauza lor, ori  ma dau jos de pe trotuar, ori simulez o cursa de "100 de metrii garduri". Sincer, as prefera a 2-a varianta insa daca nu sar suficient de bine, tot eu cad de vina ca i-am stricat "bibeloul". Evident ca nici nu indraznesc sa sper ca dânsele se vor simti "cu musca pe caciula" si vor grãbi pasul sau imi vor face loc sa trec. Cine sunt eu sa le deranjez? Cine sunt eu sa le cer sa-mi faca loc, atata timp cat ele "au" dreptul de ocupa un trotuar intreg cu 2 rahatzi impachetati in carucioare?

Sunt sigur ca si parintii nostri au fost ultra protectori cu noi dar nu prea imi vine sa cred ca au suferit de atata nesimtire crunta de care dau dovada parintii din ziua de azi. Pe masura ce trec anii, in loc ce sa ne civilizam, societatea parca devinde din ce in ce mai nesimtita, mai necioplita si mai impertinenta...opriti-ma daca gresesc!

By Vlad